Lyrics:
Am ajuns să-mi număr nopțile plângând,
De când tu-ai plecat și m-ai lăsat pe rând,
Mi-ai rupt sufletul în două și-ai plecat fără cuvânt,
Și-acum mă lupt cu umbrele, cu liniștea și cu vânt.
N-am liniște, n-am somn, doar gânduri care dor,
Și-ntreabă inima mereu: “De ce-ai fugit din al meu dor?”
Sufăr și mă sting încet, ca o lumânare-aprinsă,
Că tu ai fost lumina mea… acum e noapte necuprinsă.
Și plâng… plâng că te-am iubit prea mult,
Ți-am dat tot ce-am avut, ți-am dat chiar și al meu suflet rupt.
Și strig… strig în nopțile fără sfârșit,
Că dragostea ta m-a trădat, m-a trântit, m-a părăsit.
Inima mea n-are somn, n-are pace, n-are zi,
De când te-ai făcut străin și te-ai șters din amintiri.
Dar eu… eu tot te chem în gândul meu,
Chiar dacă știu că doare… și nu mai ești al meu.
Întorc pașii mei pe străzi unde mergeam cu tine,
Parcă te aud râzând, dar e doar vântul din mine.
Și beau, beau să uit ce n-ai știut să-mi dai,
Dar orice strop mă minte… durerea tot o ai.
Tu ai plecat cu tot cu visul ce-l făceam în doi,
Și-ai dus cu tine liniștea și sufletul din noi.
Acuma mi-e casa rece, și patul e prea gol,
De parcă timpul stă în loc doar ca să-mi prelungească dorul.
Și plâng… plâng că te-am iubit prea mult,
Ți-am dat tot ce-am avut, ți-am dat chiar și al meu suflet rupt.
Și strig… strig în nopțile fără sfârșit,
Că dragostea ta m-a trădat, m-a trântit, m-a părăsit.
Inima mea n-are somn, n-are pace, n-are zi,
De când te-ai făcut străin și te-ai șters din amintiri.
Dar eu… eu tot te chem în gândul meu,
Chiar dacă știu că doare… și nu mai ești al meu.
Și dacă viața m-ar întreba ce-mi lipsește,
Aș spune doar numele tău, că încă doare și trăiește.
Și dacă timpul m-ar lua înapoi un minut,
Ți-aș spune tot ce n-am spus, să nu mai pleci tăcut…